Mănăstirea Stavropoleos

Micuța biserică Stavropoleos, ascunsă în spatele Muzeului Național de Istorie, în apropierea străzii Lipscani, este socotită cel mai frumos și reprezentativ monument de artă târzie brâncovenească. A fost construită în 1724 ca biserică de han de arhimandritul grec Ioanichie Stratonikeas, originar din Epir (Grecia), care doi ani mai târziu a fost numit mitropolit de Stavropolis („Orașul Crucii”), titlu preluat și de denumirea nou construitei biserici bucureștene.

Ca și în alte cazuri, hanul reprezenta o sursă de venituri pentru mănăstirea în incinta căruia se găsea. Decorația exterioară a pridvorului, adăugat în 1730, prevăzut cu patru coloane, cinci arcade polilobate și o balustradă, este sculptată în piatră cu motive înfățișând flori ori vrejuri, dar și cu scena biblică a Luptei lui Samson cu leul.

După moartea ctitorului, în 1741, complexul a ajuns în ruină, în cele din urmă hanul și anexele mănăstirești fiind demolate în 1886.

Biserica este celebră pentru muzica de tradiție bizantină pe care o cântă corul său (Grupul Psaltic Stavropoleos) în timpul slujbelor – o muzică cu totul deosebită de cea pe care o veți auzi în majoritatea bisericilor ortodoxe românești.

Mai multe informații găsiți în ghidul turistic București, din colecția Călător pe mapamond.